Pentru că am avut fel de fel de solicitări pe sit, vă propun să trecem în revistă tipurile de prelată disponibile pe piața românească, pentru a le putea deosebi şi mai ales, pentru a elimina confuziile. La o căutare pe internet după prelate, găsim termenii polyplan (cu varianta poliplan) sau polytarp, acestea fiind denumiri uşor de confundat.
După materialele din care sunt făcute, avem trei tipuri de prelată: din pânză (ţesută), polietilenă (presată) şi poliester impregnat cu PVC (fabricată industrial). Termenii folosiţi de comercianţi s-ar putea să nu ne spună prea mult, dacă nu ne-a plăcut chimia la vremea ei, aşa că vom încerca să clasificăm aceste materiale din punct de vedere al utilizatorului. Când căutaţi o prelată, vă interesează dacă ea este impermeabilă sau neimpermeabilă, rezistentă la mucegai sau nerezistentă, şi nu denumirea acesteia.
De asemenea, ar putea fi importantă şi flexibilitatea prelatei în condiții de frig. Când întâlniţi în descrierea produsului termenul polytarp, dincolo de faptul că indică o marcă de producător, trebuie să ştiţi că se referă la polyethylene tarp(aulin), adică o plasă din polietilenă (PE) amestecată cu fire din polipropilenă (PP), adică o combinație de produși derivați ai industriei petrochimice.
Aceasta nu este o prelată cu baza din pânză ţesută regulat, ignifugată sau impregnată cu PVC, precum cea de camion, ci o plasă de fire scurte, dispuse natural/neregulat (de regulă din PP), de care sunt presate (eventual) plăci subţiri din PE. Așa-zisa prelată este un material bun de umbrire, la garduri și diverse acoperiri ușoare (antivânt) în agricultură. Prin aceasta respiră, de exemplu, baloții de fân – și nu putrezesc – dar are densități mici și foarte mici (80, 120, 150, 180 gr/mp), chiar dacă este din HDPE (200, 210, 280gr/mp).
Plasa din PE are totuşi protecţie UV pe partea pe care sunt presate plăcile sau pe cea cu firele, dacă acestea sunt tratate pentru rezistenţă UV. În condițiile în care aceste produse secundare ale industriei petro-chimice se scumpesc de la an la an, chiar dacă prețul petrolului scade (sau poate tocmai de aceea), plasele din PE rămân totuși cele mai accesibile prelate, datorită densității specifice mai scăzute. De asemenea, nefiind țesute din fire lungi, acestea nu se deșiră dacă se rup într-un punct (şi se cam rup, deoarece nu sunt foarte rezistente), dar se pot repara provizoriu cu o bandă adezivă, până la înlocuirea cu un produs similar.
Poliplanul, în schimb, este un material compozit mult mai greu şi mai gros – având o țesatură din poliester dublu acoperit cu PVC, cu o mare rezistenţă la tracțiune, rupere și radiații UV. Spre deosebire de fibrele plastice din polietilenă, acesta rezistă la temperaturi variate (de la -30°C pana la +70°C), este ignifugat şi rezistent la mucegai – calităţi indispensabile în diverse ramuri ale industriei precum: foraj petrolier, industria chimică, industria alimentară, construcţii, electrotehnică, dar şi în agricultură şi alte activităţi economice. De aceea poliplanul se mai numește și prelată industrială.
Gramajele uzuale ale poliplanului sau prelatei industriale sunt 440, 630, 680 şi 900 g/mp, în timp ce ale prelatei agricole din PE, enumerate mai sus, sunt de la 80, 120, 150, 180 g/mp, şi ceva mai mari, dar tot sub jumătate din grosimea specifică a poliplanului, când sunt confecționate din polietilenă de mare densitate HDPE (200, 210, 280 g/mp). În articolul următor vom face o listă din perspectiva consumatorului, în care să enumerăm câteva din cele mai folosite tipuri de prelată după modul de utilizare şi nu după denumirea lor comercială. Până atunci, iată câteva coduri de culoare, folosite de producători înainte ca industria chimică să ia avânt, pentru a uşura alegerea prelatei potrivite.
